Aceasta este a patra postare a noului meu blog. I-am dedicat destul de puţin timp în ultimele zile, însă am lucruri minunate de împărtăşit cu el. Tot ceea ce scriu vine din profunda mea bucurie de a trăi şi de a avea privirea de ansamblu asupra cercului perfect al Vieţii. Nicio altă dispoziţie nu va ocupa acest spaţiu, cel puţin pentru moment.
Ieri am avut o zi plină de emoţii şi împăcare, o realitate cu totul nouă pentru cineva obişnuit să spună că duminicile sunt cele mai urâte zile. Aş putea să fac o listă a ideilor mele preconcepute despre duminică, idei cărora acum, cu multă dragoste şi compasiune, în urma identificării şi observării lor, le spun "get out!". Aşadar, duminica:
1. trece repede;
2. nu fac nimic util;
3. chiar dacă încerc să fac ceva, nu termin pentru că e duminică şi duminică e o zi de "lălăială";
4. e o zi moartă în care nu se întâmplă nimic;
5. nu este nimic la televizor şi nimic interesant de făcut;
6. chiar dacă am intenţia să plec undeva, o întind la nesfârşit cu "unde mergem?" şi "ce facem?" până când cele două semne de întrebare devin: "nimic" şi "nicăieri";
7. e o zi în care mă înfund cu "bunătăţi" nocive (din capitolul: ciocolată & co) că de mâine (luni) încep cura de slăbire;
8. mă simt plictisită şi deprimată fără vreun motiv: nu-i de ajuns că mâine e luni şi începe "chinul" de a merge la serviciu? nu-i de ajuns că de mâine nu mai mănânc nimic? Ce alte motive mai am nevoie pentru a mă simţi mizerabil?
9. nu vreau să mă duc la biserică, numai fraierii merg la biserică, ei chiar cred că Cineva îi ascultă? sau le face cineva prezenţa?
10. vremea e întotdeauna urâtă: dacă e ploioasă - normal, doar e duminică, dacă e însorită şi frumoasă - îmi face în ciudă, astfel că acum am şi mai multe motive să mă simt rău: eu stau în casă şi nu fac nimic când e aşa frumos afară! Totuşi, fiind duminică, nu am ce să fac şi nu am unde să mă duc;
11. în casă dacă stau, la fel, nimic nu merge: îmi fac unghiile de trei ori şi până la urmă mă culc cu ele nefăcute şi nervoasă că am consumat o tonă de acetona + moralul la pământ (nici unghiile nu le ştiu face cum trebuie, cum aş putea să fiu în stare de orice altceva în viaţă?;
Cu alte cuvinte, doar la prima strigare au ieşit unsprezece motive să nu mă simt bine duminica. Ei bine, toate acestea au fost înainte. Iar scriindu-le aici mă simt minunat că le-am scos afară. Recitindu-le nici unul dintre motivele pentru care nu-mi plăceau duminicile nu sunt plauzibile. Sună mai degrabă a pretexte, şi încă unele peninile. Valoarea cui stă în capacitatea de a-şi face manichiura? Sau de ce vremea, oricum ar fi ea, ar fi un afront personal adus stării mele auto-induse?
Da, acum totul este clar pentru mine. Mi-am ţesut mental întreaga mea viaţă până acum şi nu am permis nici unui eveniment şi nimănui să mă disturbe din starea mea naturală de autoflagelare. Tot ceea ce am făcut a fost să blochez cursul natural al vieţii printr-o gândire negativistă şi nepermisivă.
Acestea au fost doar motivele pentru care nu am iubit duminica - o zi. Sunt atâtea alte lucruri pe care am refuzat să le iubesc şi de-abia acum am deschis ochii în faţa lor, iar splendoarea acestora merită închinăciuni cu lacrimi în ochi, lacrimi de fericire şi recunoştinţă. Am decis să arunc toporul cu care spintecam ziua de duminică de când deschideam ohii pentru a o vedea aşa cum este ea, şi anume acea zi în care sunt cu tot ceea ce am mai sfânt: sufletul meu şi soţul meu, darul minunat al Vieţii pentru mine. Paradoxal, am început să văd asta acum, de când am deschis bratele larg pentru a lăsa Viaţa să mă cuprindă. Îmi dau seama ce daruri am primit, de-abia acum, când încep să mă iubesc pe mine. Nu cred că am avut vreodată percepţia asupra eului meu până acum, însă despre asta voi scrie mai elaborat în alt post.
Deocamdată, găsesc tot atâtea motive pentru a trăi frumos duminica, astfel contracarez toate pretextele enumerate mai sus. Într-o singură clipă şi cu un singur gând, am reuşit să trec de la tipologia "duminica sunt nefericită, deprimată, autodistructivă, nimic nu merge" la a crede cu adevărat că "În sfârşit, e duminică!Ce zi splendidă, pentru trup, suflet şi minte". Astfel că, Duminica:
1. am timp pentru tot ce am de făcut, o zi în care mă bucur de tot ceea ce am şi tot ce văd!
2. iau cu soţul meu la micul dejun şi ne bem cafeluţa împreună, în linişte şi armonie;
3. pot să-mi fac baia de aburi, unghiile şi o mască de păr, să mă plimb prin minunatele păduri ce mă aşteaptă la numai câteva sute de metri de casă;
4. e o zi plină, ieşim în natură, pot să mă relaxez, să citesc, să gătesc ceva bun sau pur şi simplu să stau în pat, să-mi odihnesc ochii şi mintea;
5. fac numai lucruri importante pentru mine şi nu pierd niciun moment în derută - în sufletul meu întotdeauna ştiu ce vreau să fac;
6. ieşim sau nu ieşim, orice fac mă voi bucura pentru că sunt cu omul iubit şi am tot ceea ce mi-aş putea dori vreodată;
7. îmi fac corpul fericit prin mişcare fizică în natură (plimbare, sport) sau nu în natură (...) - amândouă variantele au un efect psihic extraordinar şi finalităţi fericite (producerea endorfinelor, nu altceva!)... şi beau multă apă plată (sănătate curată) + vin roşu (cât vreau) ... că doar e duminică, ne veselim!
8. îmi limprezesc mintea şi mă bucur de linişte, aşteptând cu drag o nouă săptămână
9. mă apropiu de Dumnezeu, oriunde aş fi...Dumnezeu e Totul. Biserica mea e natura, e spaţiul în care locuiesc, în care lucrez, oriunde respir.
10. Vremea e afară, iar fericirea şi binecuvântarea sunt în sufletul meu şi nicio vreme/eveniment/persoană nu-mi pot lua liniştea. Vremea e doar vreme - dacă e ploaie, stăm în casă şi ne bucurăm unul de celălalt şi de Totul, iar dacă e vreme frumoasă cu atât mai mult - ne bucurăm unul de celălalt şi de viaţă pe vreme frumoasă!
11. Pe lângă toate acestea, reuşesc să îmi fac şi unghiile, cu înţelegere faţă de stângăcia mea ocazională...pe care o bănuiesc a fi tot psihic indusă. Şi dacă o unghie nu e perfectă, o corectez cât/cum pot, şi în final o accept aşa cum este, deoarece e perfectă... aşa cum suntem cu toţii, dealtfel.
Paharul momentului prezent poate fi pe jumătate plin sau pe jumătate gol. Felul cum alegem să-l vedem ne influenţează starea de spirit, niciodata invers. Tu cum alegi să-l priveşti acum?
