M-am trezit azi-dimineaţă cu chef de viaţă. Am deschis geamul larg, iar aerul proaspăt mi-a pătruns prin nări până în vârful degetelor de la picioare. Deşi era deja 6:40 - foarte târziu, m-am oprit o secundă. L-am lăsat să mă cuprindă cu toată prospeţimea şi răcoarea lui, simţindu-l în plămâni, pe piele, vâjâindu-mi în urechi şi mirosind a dimineaţă. Tot corpul meu s-a lăsat alintat şi cuprins de prospeţimea unei noi zile. Îmi vine să râd când îmi amintesc cât mă feream de el cu puţin timp în urmă... oare de ce? Când viaţa mi-a făcut cadou aer proaspăt de care să mă bucur, preferam să-mi bag capul sub plapumă şi mă târam cu greu din pat, frustrată că trebuie să mă trezesc. Oare de ce închideam ochii spre darurile minunate ale Vieţii?
Acum mă trezesc dimineaţa cu drag, sărind fericită în picioare, cu inima explodându-mi de mulţumire că am dormit liniştită şi veselă ca un prunc şi urmează să am o zi plină de minunăţii pe care de-abia acum încep a le conştientiza. Iar în dimineţile când nu mă trezesc atât de mulţumită, îmi ia o distanţă de la pat până la baie să-mi reamintesc de ce trăiesc.
Trăiesc pentru că sunt creaţia minunată a Vieţii. Trăiesc pentru a iubi tot ceea ce cuprind, tot ceea ce văd şi tot ceea ce nu văd. De aceea mă rog mereu să vad cât mai multe. Pentru că ştiu că, împreună cu o viziune clară şi cuprinzătoare pe care o îmbunătăţesc mereu, orice şi oricine merită iubirea. Aşa am venit pe lume - din iubire, şi nu accept nimic mai puţin de atât.
Am ieşit cu puţin timp înainte la piaţă lângă serviciu să-mi aleg micul dejun. Nu ştiam exact ce aş dori, doar că vreau să fie proaspăt şi hrănitor. Inspirând aerul minunat de ora 9, încă dimineaţă, am ajuns între legume şi fructe, şi am ales 2 ciorchini de struguri verzi, mici şi dulci, 2 banane, 2 mere. Am plătit doar 3,5 lei. Îmi vine să râd din nou, când îmi amintesc cum nu demult ieşeam la magazin şi reveneam cu mulţi bani în minus şi o pungă de snacks-uri, dulciuri sau suc, pe care după ce le dădeam gata, mă simţeam şi înfometată, şi vinovată.
Acum însă, lucrurile minunate pe care le fac, pe care le mănânc, pe care le văd şi le ating, sunt un bulgăre de zăpadă pe care îl rostogolesc cu uşurinţă, iar el creşte şi îmi umple fiinţa de o stare continuă de bine.
Acum ştiu că mintea, corpul şi sufletul coexistă pentru a mă crea pe mine. Ştiind asta,îmi este atât de uşor să găsesc echilibrul între ele şi să le acord fiecăreia timp pentru înţelegere, cunoaştere şi conştientizare. Ce uşoară e viaţa când privim lucrurile prin prisma iubirii!
