Bucuria Crăciunului

Astăzi este prima zi din Postul Crăciunului. O mare, mare sărbătoare pentru sufletul meu. Poate că, în sfârşit, încep să înţeleg sfinţia simbolurilor ce ne apropie de naşterea Domnului. Dumnezeu e cu mine în fiecare moment, Îl regăsesc în tot ceea ce mă înconjoară, în tot ce trăiesc.

Pentru prima dată în viaţă şi cu mare bucurie în suflet, intru de astăzi în spiritul Crăciunului. M-am trezit de dimineaţă pentru a mă pregăti pentru ceea ce înseamnă pentru mine aceste patruzeci de minunate zile, zile ce nu le-am cunoscut până acum.

Azi-dimineaţă l-am întrebat pe soţul meu dacă ar vrea să mergem la Mănăstirea Tăuţi şi a acceptat, ceea ce m-a făcut foarte fericită, ştiind că urmează să mă întâlnesc cu El în locul unde se duc oamenii să Îl iubească. Nu am înţeles niciodată ce înseamnă a merge la biserică şi nici n-aş fi făcut-o vreodată cu vreun gând de lipsă, nevoie, neajuns.

Astăzi, în schimb, în semn de infinită recunoştinţă pentru ajutorul Lui în purificarea de zi cu zi a conştiinţei mele şi pentru puterea ce mi-a dat-o, era momentul să mă duc la Biserică. Am ajuns acolo regăsind un înalt lăcaş înconjurat de pădure, un aer proaspăt şi revigorant, unde chiar pietrele bătute ale cărării păreau sfinte. Un cor feminin cânta „O, ce veste minunată”, iar călugăriţele zâmbeau cald şi prietenos tuturor. Cât de frumoasă e bucuria Crăciunului! A fost momentul potrivit şi locul ideal pentru a-I vorbi lui Dumnezeu. Am pătruns în casa lui pentru a-L face fericit, la rândul meu. El o face zi de zi pentru mine, venind în casa, viaţa şi sufletul meu, fără nicio pretenţie pe lângă credinţă. Tot ceea ce am de făcut este să dorm liniştită şi să nu-mi fac vreo grijă. Cum aş putea să nu mulţumesc pentru siguranţa mediului meu dată de credinţă?

Cu recunoştinţă şi bucurie în suflet, am închis ochii şi am simţit iubirea tuturor celor care astăzi erau acolo, imaginându-mi câtă energie pozitivă izvorăşte dintr-un izvor de armonie şi pace. Cât de fericit trebuie să fie Creatorul când îşi vede copiii împreună, pentru a-I mulţumi şi a-l sărbători?

De astăzi, timp de patruzeci de zile, am făcut un legământ de a păstra bucuria Crăciunului în sufletul meu clipă de clipă. Gândirea pozitivă pe care mi-o autoinduc, regăsirea perfecţiunii fiecărei clipe, trăirea prezentului şi bucuria Vieţii mă ajută zi de zi să evoluez, să cresc din toate punctele de vedere, să mă împlinesc spiritual. Însă, până astăzi, nu mi-am făcut timp pentru a-mi linişti mintea pentru rugăciune, iar „instinctul” de a mă duce astăzi la Biserică era cel de a-l regăsi pe Iisus, în spiritul schimbării prin care trec, zi de zi. Aveam nevoie de Iisus şi aveam nevoie să Îl integrez în logica călătoriei conştiinţei mele. A fost atât de frumos şi de uşor să Îl primesc în suflet! Tot ceea ce am avut de făcut a fost să mă detaşez de gânduri, de senzaţii fizice (îmi era frig la picioare), să mă liniştesc. Apoi, I-am spus că am venit să Îi mulţumesc aici, în casa Lui. Nu am venit să cer nimic, nici să mă rog pentru ceva anume, nu am venit să mă plâng sau să-mi cer iertare. Am venit pur şi simplu pentru a-I mulţumi pentru dragostea Lui, pentru bucuria din sufletul meu şi pentru că îmi arată pe unde să mă duc acum, când vreau să îmi deschid ochii minţii şi să vad tot ceea ce îmi arată El zi de zi.

Nu este un sfârşit, decât poate a întunericului în care alegeam să bezmeticesc până de curând. Este un început, zi de zi, clipă de clipă. Spiritul Crăciunului face minuni. Nu le face din alt motiv decât că noi permitem iubirii să intre în sufletele noastre. Dacă deja de o vreme mă antrenez mental să fiu într-o stare pozitivă, în aceste patruzeci de zile voi simţi bucuria, m-am pregătit pentru asta. Este locul şi momentul.

Singura întrebare ce mi-o pun este: oare de ce spun oamenii că a ţine post de greu? Cum poate fi greu să nu consum anumite alimente, când o fac pentru detoxifierea corpului, minţii şi sufletului meu? Purificarea fiinţei poate fi privită şi altfel decât cel mai minunat motiv pentru a fi 40 de zile la rând fericit şi plin de iubire?
Chiar dacă răspunsul ar putea fi afirmativ, aleg fiu împăcată cu alegerea pe care o fac în aceste zile. Alimentaţia este cea mai mică grijă deoarece am multe alte lucruri pe care să mă concentrez acum, începând de astăzi: gânduri bune, sentimente de compasiune, grijă şi dragoste faţă de tot ceea ce întâlnesc.

Dacă aş alege să privesc postul ca pe o provocare, mi-aş îngreuna singură drumul prin el. Nimic nu este greu decât dacă noi alegem să credem asta. Sunt foarte optimistă în ceea ce priveşte prezentul şi toată perioada postului. O fac cu bucurie şi cu drag pentru că este în totalitate în interesul meu să mă simt bine. Când eu mă bucur şi mă simt bine, El se bucură, ca un părinte ce-şi vede copilul fericit şi recunoscător. Nu este o perioadă de sacrificiu, ci dimpotrivă, un motiv pentru a ne simţi iubiţi. Putem asculta colinzi deja!

În ceea ce priveşte alimentaţia, nici nu e chiar aşa de rău să mănânci tocăniţă de ciuperci a la Nico + pireu de cartofi şi murături. Nu o privesc ca pe o tortură. Deja mă simt mai bine şi e doar prima zi de post! Mai am 39 zile până la marea bucurie a serii magice de Crăciun. Până atunci, ascultăm colinzi, zornăim clopoţei în suflete şi încercăm să gândim cât mai mult în spiritul Crăciunului.

Cu fiecare zi, aşa cum ne detoxifiem corpul de produse animale, mintea şi sufletul merită acelaşi tratament iubitor. Începem cu un gând frumos, intrăm în starea de bine şi încercăm rămânem cât mai mult acolo. Dacă pe parcurs avem şi gânduri negre, avem puterea de a conştientiza şi a le schimba în gânduri pozitive, la fel cum a avem puterea de a nu mânca ceea ce nu ne face bine. A ţine post patruzeci de zile înseamnă a exersa spiritul Crăciunului din toate punctele de vedere până atunci. Este un timp suficient pentru a ne curăţa de tot ceea ce nu ne foloseşte, în primul rând prin a fi conştient de obiceiurile ce nu ne fac bine. Nu doar în seara de Ajun şi primele 3 zile de Crăciun putem sări în sus de fericire, ci în tot acest timp până atunci, prin auto-conştientizare.

Pentru ce? Pentru ceva extraordinar, şi anume magica seara de Ajun, când putem fi curaţi ca lacrima, puri ca nou născuţii, deoarece am lucrat la asta timp de patruzeci de zile. La sfârşitul perioadei, urmează marea bucurie, să culegem fructele ce le-am sădit şi le-am udat în tot acest timp. Le sădim, le creştem, le udăm, le iubim, iar apoi le culegem şi ne bucurăm de ceea ce am realizat în postul Crăciunului, şi anume: un corp detoxifiat şi sănătos, un suflet alimentat de fericire şi binecuvântare şi o conştiinţă limpede ca lacrima.

Este într-adevăr un drum de parcus, însă avem de ales: putem să umblăm prin întuneric, să ne împiedicăm la tot pasul, să ne victimizăm 40 de zile şi să ne simţim frustraţi pentru "scopul final". Sau, am putea să fim conştienţi că noi am făcut alegerea de a ne curăţa mental de gânduri ce nu ne servesc, de a ne elibera spiritual de orice nu e iubire şi de a ne detoxifia corpul, toate pentru a mulţumi Universului şi a aştepta marea sărbătoare a naşterii trimisului Său. Această cale implică a conştientiza ce avem de eliberat, a vrea să o facem, a simţi cum scăpăm de tot ce nu ne serveşte, a ne umple zi de zi de gânduri pozitive, alimente sănătoase, sentimente pline de iubire.

Meniu  "Eliberare" , all-inclusive pentru sufletul, mintea şi corpul nostru timp de 40 de zile! Gratis, celor ce aleg să creadă!